Victor Socaciu - Oameni de zapada
Joi mi-am făcut planuri pentru week-end împreună cu șeful meu și ne-am hotărât să străbatem potecile spre cabana Piatra Mare, iar traseul a rămas bătut în cuie, în ciuda faptului că spre seară Andrei m-a sunat să mergem în Bucegi să dormim la refugiul Coștila și eventual să facem o vale de abrupt și să ne cățărăm pe Țancul Ascuțit.
Vineri am aflat că Andrei a renunțat la traseu din cauza stării proaste a zăpezii și în cele din urmă l-am convins să vina pe la mine sâmbătă, iar duminică să ne însoțească pe traseul spre Piatra Mare.
Din păcate orășelul în care locuiesc nu are clădiri istorice sau alte obiective turistice importante, iar centrul se poate străbate în max. 10 minute, motiv pentru care l-am dus pe Andrei până la Șugaș Băi, o stațiune care nu avea cu ce să îl impresioneze, întrucât se află într-o stare de degradare totală.
Între timp traseul se schimbă, având în vedere că șeful meu m-a anunțat că nu mai poate veni și am ales destinația Postăvaru, masiv străin pentru bocancii lui Andrei.
Dimineață mă trezesc la 05.00, pregătesc un ceai excelent pe care îl pun în termos și îmi pun tot felul de bunătățuri în rucsac, cu scopul de a le savura la cabana Postăvaru. Pe la ora 06.00 îi dau deșteptarea și lui Andrei, luăm micul dejun și plecăm spre Poiana Brașov.
În momentul în care intrăm în Brașov mi-am adus aminte că mi-am pus rucsacul în garaj, cu scopul de a scoate înainte mașina și concluzia este că îl uitasem acolo. Și așa am plecat la drum fără rucsac, având la mine doar aparatul foto.
Vineri am aflat că Andrei a renunțat la traseu din cauza stării proaste a zăpezii și în cele din urmă l-am convins să vina pe la mine sâmbătă, iar duminică să ne însoțească pe traseul spre Piatra Mare.
Din păcate orășelul în care locuiesc nu are clădiri istorice sau alte obiective turistice importante, iar centrul se poate străbate în max. 10 minute, motiv pentru care l-am dus pe Andrei până la Șugaș Băi, o stațiune care nu avea cu ce să îl impresioneze, întrucât se află într-o stare de degradare totală.
Între timp traseul se schimbă, având în vedere că șeful meu m-a anunțat că nu mai poate veni și am ales destinația Postăvaru, masiv străin pentru bocancii lui Andrei.
Dimineață mă trezesc la 05.00, pregătesc un ceai excelent pe care îl pun în termos și îmi pun tot felul de bunătățuri în rucsac, cu scopul de a le savura la cabana Postăvaru. Pe la ora 06.00 îi dau deșteptarea și lui Andrei, luăm micul dejun și plecăm spre Poiana Brașov.
În momentul în care intrăm în Brașov mi-am adus aminte că mi-am pus rucsacul în garaj, cu scopul de a scoate înainte mașina și concluzia este că îl uitasem acolo. Și așa am plecat la drum fără rucsac, având la mine doar aparatul foto.
Andrei și noile lui mănuși de puf
După câteva minute bune de leneveală, am fost treziți de razele soarelui care băteau în ferestrele cabanei și ne-am continuat drumul spre vârf, nu înainte de a mai surprinde câteva cadre.
La coborâre am ales să parcurgem un alt traseu și în cele din urmă am făcut ce am făcut și am ajuns tot pe Drumul Roșu, traseu pe care l-am urmat și la urcare.
Andrei pe post de fotomodel
Ca niciodată am ajuns la mașină la ora 12.30, acesta fiind cu siguranță cel mai scurt traseu făcut de mine vreodată.Din păcate Andrei nu a reușit să-mi trimită pozele făcute de el, motiv pentru care eu nu apar în nicio fotografie.
Jurnalul lui Andrei: http://www.ad078.com/prin-postavaru/
superbe locuri ...oare cum so vedea naoptea ?
RăspundețiȘtergere