3 Munti in 4 zile 10-13.09.2010

video

Dupa doua saptamani de antrenament, se apropie ziua cand trebuia sa imi fac rucsacul pentru parcugerea crestei Făgăraș, insa un telefon venit de la Andrei mi-a stricat planurile și mi-a spulberat unul din visele mele. Dând vina pe prognoza meteo a hotărât să anulăm tura și să mergem pe un alt traseu, având în vedere că oricum eram în concediu. Nu știu cum au reacționat ceilalți participanți, cu care ar fi trebuit să parcurgem creasta Făgărașului, însă eu am fost foarte dezamăgit.

În cele din urmă Andrei a hotărât ca vineri să mergem din nou în Prăpastia Urșilor din Piatra Mare să facem un traseu de cățărat, a doua zi să mergem în Bucegi pentru o vale de abrupt, iar duminică să parcurgem creasta Iezerului. Nu suna deloc rău, astfel încât am acceptat imediat ideea unui nou traseu și se pare că și ceilalți participanți au acceptat, chiar dacă gândul le zbura pe vârfurile semețe ale Făgărașului.

Astfel vineri am mers în Piatra Mare doar eu, Andrei (Constanța) și Dragoș (Sibiu), întrucât Marius și Lucian (ambii din Focșani) fiind ocupați cu probleme de serviciu ne-au onorat cu prezența începând cu ziua de sâmbătă.

Ca niciodată am început să urcăm pe traseu destul de târziu, în jurul orei 14.00-14.30, însă acest lucru ne-a motivat mai tare și am urcat cu pas mărit ca să avem timp de ceva trasee până la lăsarea întunericului. Trebuie să recunosc că aveam un rucsac destul de greu, în care nu lipseau nici măcar proviziile de apă, în ciuda faptului că în apropierea locului de campare era un izvor.

După ce am ajuns în Prăpastia Urșilor, Andrei a ales să facem traseul Hornul Crenelat (2b), care se poate face la liber și care de mult îi tot făcea cu ochiul.

Traseul nu a fost foarte greu, cu excepția unui pasaj unde cel puțin eu m-am simțit mult mai bine asigurat, însă am realizat că se putea trece destul de ușor peste el.

Andrei
Dragoș
Andrei în ramonaj
Andrei, manifest de bucurie
Coborârea, am făcut-o printr-un rapel, spre bucuria mea, care eram nerăbdător să fa o astfel de coborâre, motiv pentru care am fost primul care a coborât.

Dragoș
Andrei
Timpul fiind de partea noastră, am ales ca până la lăsarea serii să facem și un tur al canionului 7 scări, mai ales la insistențele lui Dragoș care nu a mai fost niciodată pe acest traseu.

Am avut parte de o zi excelentă care nu se putea termina decât cu o ispravă de-a mea, când din prostie, că altă explicație nu am găsit, am sărit să mă prin de un copac, care nu se ținea prea bine și care a căzut pe piciorul lui Andrei. Urletul scos de Andrei m-a speriat teribil, însă din fericire nu a fost nimic grav și după câteva minute de repaus ne-am continuat drumul spre refugiul unde urma să dormim. Înainte de culcare am întins o masă pe cinste, după care am încercat să ne obișnuim cu mirosul și păianjenii din refugiu.

Dimineața ne-am trezit devreme și trebuie să recunosc că nu m-am odihnit foarte bine și am plecat spre Dâmbul Morii, acolo unde urma să ne întâlnim cu Marius și Lucian.

Odată ajunși în Bușteni vremea era excelentă și mă întrebam pe ce site a văzut Andrei că vremea nu ar fi fost de partea noastră în Făgăraș, însă în cele din urmă aflăm că adevăratul motiv pentru care a fost anulată tura este din cauza condiției fizice pe care acesta spunea că nu o are la momentul respectiv (afirmație falsă...numai eu știu cât am alergat ca să țin pasul cu el la coborârea din Iezer).

Marius
Lucian
Eu
Adăugaţi o imagineDragoș
În poiana Coștilei facem o pauză de un biscuite, după care ne continuăm drumul spre valea Mălinului, pe care am hotărât să o parcurgem.

După parcurgerea Vâlcelului Poieniței, a urmat coborârea Hornului Pământos pentru a ajunge la bifurcația dintre Valea Colților cu Valea Mălinului.

Valea Mălinului
Hornul Pământos
Traseul a fost unul frumos, în care am avut parte și de câteva pasaje mai dificile, însă care puteau fi trecute cu atenție sporită.
Priveliște sore colții Mălinului
O căpriță neagră
Priveliștea spre Piatra Mare și orașul Predeal
Priveliște spre Postăvaru și Piatra Mare
Capre Negre
Inițial trebuia să ieșim pe Brâul Mare al Coștilei și să coborâm pe valea Priponului, însă am ratat intrarea pe brâu și așa ne-am hotărât să urcăm pe platoul Bucegilor și să coborâm pe valea Albă.

Colții Mălinului
Acele Morarului
Coștila

Crucea Eroilor de pe Caraiman
Valea Albă
Floare de colț
O figură cu chip uman conturată pe o stâncă de pe valea Albă
Capra neagră
Când întunericul s-a așternut pe pământ am ajuns și noi la mașină, nu înainte de a ne aproviziona de la un magazin cu tot felul de bunătățuri, după care am început deplasarea către Iezer. Mersul cu mașina pentru mine a fost un chin din cauza genunchilor care mă dureau foarte tare, însă am rezistat până la cabana Voinea, unde ne-am instalat corturile.

Dimineață ne-am trezit cu toții odihniți, cu excepția lui Andrei care a ales să doarmă în mașină și se pare că nu a făcut o alegere prea bună, fiind destul de buimac de dimineață.

După ce ne-am dezmeticit și am băut o cafeluță făcută la primus, marca Ovidiu, ne-am făcut rucsacii și am pornit la drum spre cabana Cuca.

Cabana Cuca
La cabană am servit câte două căni de ceai din partea casei, după care, după care am primit informațiile necesare pentru parcurgerea traseului nostru de la cabanierul care s-a dovedit a fi foarte de treabă.

Dragoș și Lucian, printre raze de soare
Eu pe cărare
A urmat un urcuș foarte solicitant prin pădure, iar în momentul în care am ajuns în golul alpin ne-am tăvălit în iarbă și ne-am odihnit timp de câteva minute. Ajunși la o stână părăsită am început să căutăm o sursă de apă, iar în cele din urmă am reușit să găsim un izvoraș care ne-a potolit setea pentru moment.

Urcușul nu a fost deloc unul ușor, însă a fost răsplătit de tufele de merișor care ne ieșeau în cale și de peisajul de care am avut parte în momentul în care masivul Piatra Craiului ne-a ieșit în cale.

Priveliște spre Piatra Craiului
Eu pe vf. Păpușa (2391m)
Ceața a început să își facă apariția, iar frigul își făcea de asemenea simțită prezența, motiv pentru care ne-am îmbrăcat corespunzător și ne-am continuat traseul. Ideea era să campăm cât mai aproape de vf. Roșu, pentru ca a doua zi să avem cât mai puțin de mers, ținând cont că Dragoș trebuia să prindă un autobuz din Brașov și care ne-a stresat tot drumul din acest motiv.
La un moment dat Dragoș a rămas în urmă și l-am așteptat un pic până când ne-a ajuns, după care ne-a dat cea mai proastă veste din acea zi...cutiile cu bere care e aflau la el în rucsac au fost perforate de primus și așa am rămas fără bere.

Reacția lui Lucian la aflarea veștii
Ca să uităm de vestea dată de Dragoș am încercat să îi bine dispun cu câteva bancuri, pe care le auzisem și eu în drumețiile mele anterioare.

Vf. Bătrâna (2341m)
Indiferent de poziția noastră pe creastă am hotărât să campăm la ora 19.30, pentru a avea timp de montat corturile la lumina zilei și de prepararea mesei de seară, fiind destul de obosiți după această zi.

Dragoș ne-a făcut o surpriză și a scos din rucsac singura bere care a supraviețuit, pe care am savurat-o cu toții și care ne-a prins excelent.


A urmat o masă delicioasă preparată de Lucian (paste cu gulaș), iar înainte de culcare am savurat câte un pahar de vin fiert de Focșani și o gură de palincă de Zagon de la tatăl meu.

Noaptea a fost foarte lungă, întrucât am dormit 3 într-un cort de 1-2 persoane și ce-i drept niciunul dintre noi nu a dormit aproape deloc.

Dimineața ceața a râs de noi și ne-a lăsat să ne învârtim în cerc timp de o oră, când am constatat că am ajuns exact în locul în care au fost montate corturile.Încercăm să ne orientăm mai bine și pornim pe traseul corect, după care ieșim din ceață și nu mai avem probleme cu orientarea.

Andrei admirând împrejurimile Iezerului
Vf. Roșu (2469m)
Priveliște spre vf. Iezerul Mare(2462m), vf. Iezerul Mic(2409m) și vf. Obîrșia (2314m)
Priveliște spre vf. Bătrâna (2341m) și plan îndepărtat vf. Păpușa(2391m)
Priveliște spre munții Făgăraș și vf. Negoiu(2535m)

După o ședință foto prelungită își fac apariția și Lucian cu Andrei

Pe vf. Iezerul Mare(2462m)
Refugiul și lacul Iezer(1863m)
Crucea Ateneului
Lacul Rîușorul
Creasta Pietrei Craiului

Nu știu ce s-a întâmplat cu Andrei, însă a prins o viteză fantastică spre cabana Voinea, iar eu pur și simplu am alergat după el și am reușit să îl ajung la o stână unde el s-a hotărât să facă un popas, după care am reușit să țin pasul cu el până la cabană, unde am mâncat o ciorbă de văcuță (nu foarte proaspătă) și am băut un suc.


În drum spre casă au început problemele cu soțiile/prietenele...unii trebuiau să ia niște genți din Tohan și nu prea aveam unde să le punem în mașină, noi fiind foarte înghesuiți, alții nu au participat la deschiderea anului școlar a copilului, iar alții erau supărați că nu erau așteptați acasă cu colțunași.

Oricum oboseala și-a spus cuvântul, iar după 4 zile de mers pe munte am dormit buștean din momentul în care am ajuns acasă până a doua zi când a trebuit să mă întorc la serviciu.

Jurnalul lui Andrei: http://www.ad078.com/3-munti-in-4-zile/