Creasta Nordica a Craiului pe timp de iarna 04-06.03.2011



Unul dintre visurile mele cele mai mari a fost parcurgerea crestei Pietrei Craiului pe timp de iarnă, iar Andrei cunoscând acest aspect a așteptat momentul cel mai bun pentru organizarea turei mult dorite de mine.

Astfel joi seara (03.03.2011) m-a sunat sa-mi pregătesc colțarii, pioletul și celelalte materiale necesare întrucât vineri urma să începem drumul spre realizarea visului meu. Astfel a trebuit să renunț la petrecerea de vineri seara de la Old Men's Pub și m-am pregătit sufletește pentru tura ce va urma.

În jurul orei 21.00 am ajuns la Zărnești, urmând să mă întâlnesc cu ceilalți participanți la tură în jurul orei 22.30. Am avut mare noroc că m-am întâlnit cu Cristi, un fost coleg de muncă și un bun prieten care mi-a ținut de urât până la sosirea camarazilor de tură. De asemenea am avut mare noroc cu el pt. că mi-a adus două perechi de șosete, întrucât eu am uitat să îmi pun șosete de schimb.

În jurul orei 22.30 a aparut si Andrei și împreună cu el, cu Cosmin și Cristi de la salvamont am pornit spre cabana Salvamont de lângă cabana Curmătura, iar Maria s-a întors în Brașov ca să îi recupereze pe Andrei Milo și pe Ruxi.

Astfel, în jurul orei 01.00 ajungem la cabana Salvamont unde ne băgăm la somnik cu gândul că la ora 06.00 ne trezim și pornim pe traseu. Având în vedere că Maria cu Ruxi și cu Andrei au ajuns în jurul orei 04.00 nu era cazul să dau deșteptarea la ora 06.30 când m-am trezit eu, motiv pt. care m-am întors pe partea cealaltă și mi-am continuat somnul.

În cele din urmă ne trezim în jurul orei 09.30, luăm micul dejun și facem ultimele pregătiri înainte de a pleca spre creastă, astfel în jurul orei 11.00 pornim pe traseu.
Piatra Mică
Valea Crăpăturii
Punctul numit ,,La Belvedere"
Cosmin (probabil puțin supărat pt că am plecat târziu pe traseu)
Priveliște spre Postăvaru, Piatra Mare și Ciucaș
Cu atenție sporită am început să urcăm spre vf. Turnu, traseu care ne-a consumat o mare parte din energie, însă satisfacția a fost pe măsură în momentul în care am ajuns pe creastă.

Eu pe traseu
Andrei Milo și Andrei Done
Pe vf. Turnu (1911m)
Priveliște spre Postăvaru, Piatra Mare, Baiului și Ciucaș
Priveliște spre drumul care duce la cabana Plaiul Foii
Zărneștiul
În cele din urmă am ajuns la Refugiul Ascuțit, unde de comun acord am hotărât că vom înnopta aici din cauza condiției fizice care cel puțin mie îmi lipsea cu desăvârșire. Aici am avut norocul să îi întâlnesc pe Tulit Zsombor și David Neacșu, doi mari alpiniști cu care se mândrește țara, astfel că am profitat de moment și am rugat-o pe Ruxi să ne facă o poză.

Poze la apus de Soare

Spre seara cu greu ne-am urnit și ne-am așezat cât de înghemuiți pe priciuri, având în vedere că în refugiu mai era un grup de 3 persoane, după care a urmat masa de seară pregătită în mod special de Andrei care a avut mai multă voință, timp în care mai apare un grup de 5 persoane. Chiar dacă eram 14 persoane într-un refugiu de 7-8 persoane am făcut tot posibilul să le facem loc și celorlați turiști, astfel că fata din grupul celor 5 a dormit cu noi pe priciuri, iar ceilalți s-au înghesuit pe jos și pe sub priciuri. A existat o tentativă de a dormi afară lângă refugiu, însă eroul nostru la insistențele prietenilor și din cauza frigului cumplit și a vântului puternic de afară a revenit în refugiu și și-a găsit un locșor în ciuda disconfortului existent... Pot spune că eu eram singura persoană care se bucura de faptul că vom respira cât mai multe persoane aerul din refugiu, întrucât aveam un sac de dormit destul de subțire -1 confort -17 extrem, motiv pentru care m-am îmbrăcat în toate hainele pe care le aveam cu mine.

Dimineața pot spune că a fost cumplit, sau cumplit e puțin spus...având în vedere că bocancii mei s-au udat în ziua precedentă, peste noapte au înghețat și cu greu am reușit să mă încalț, iar senzația nu era tocmai plăcută...Din fericire în momentul în care am ieșit din refugiu am uitat că am picioarele înghețate și m-am bucurat teribil de minunatul răsărit de soare de care am avut parte, însă la poze am fost zgârcit din cauza frigului, care nu mă lăsa să fac mai mult de 2-3 fotografii consecutive, deoarece îmi înghețau degetele.
Muchia dintre Țimbale
Din păcate s-a stricat și vremea, iar vizibilitatea s-a redus la câțiva metri, eu eram puțin deshidratat și nu ma simțeam prea bine, motive pentru care am băgat aparatul în geantă și am renunțat la realizarea de amintiri, bazându-mă pe ceilalți fotografi din tură.

Ruxi
La un moment dat am făcut o pauză de 10-15 min în care am degustat slănina Mariei pentru a căpăta puțină energie.

Eu
MariaAndrei MiloDin nou RuxiDin nou Maria
Din nou eu
Odată ajunși pe ultimul vârf al crestei Nordice și cel mai înalt din masivul Piatra Craiului, vf. La Om, am luat o pauză binemeritată înainte de a începe coborârea pe Colții Găinii.
Eu și Cosmin
Ajunși la o stână ne-am regrupat, ne-am adunat toate forțele și am pornit în pas alert spre mașină cu scopul ca eu, Ruxi și Andrei Milo să prindem trenul spre Brașov, motiv pentru care îi mulțumim Mariei pentru faptul că ne-a dus cât de repede a putut și astfel ne-am ocupat liniștiți locurile în personal, unde a urmat o masă copioasă.


Despre tură nu pot să spun prea multe, decât că a fost una foarte reușită în ciuda greutăților, lipsei condiției fizice, a echipamentului incomplet specific anotimpului și a oboselii fizice cu care ne-am confruntat și că astfel am reușit să-mi văd visul cu ochii. Având în vedere că eu eram cel mai fricos din grup ca să zic așa, le mulțumesc participanților pentru răbdarea de care au dat dovadă cu mine și pentru încurajările pe care le-am primit pe tot parcursul traseului.

Un filmuleț marca Cosmin cu o porțiune din traseul nostru

video

Traseul urmat de noi (cu roșu ziua nr.1 și 2, cu galben ziua a 3-a)
- Emilian Cristea - ,,Piatra Craiului" [1982]



Jurnalul lui Andrei: http://www.ad078.com/plecat-am-gasca-noastra-in-piatra-craiului-editia-2011-creasta-nordica/

Jurnalul Ruxandrei: http://ruxache.com/la-pas/jurnale-de-calatorie/creasta-pietrei-craiului-nordica.html/