După multe schimbări de planuri, în cele din urmă Andrei a ales să parcurgem în weekend-ul din 06-07.11.2010 Valea Adâncă, o vale foarte interesantă din masivul Bucegi, despre care am aflat că nu este deloc o vale ușoară mai ales din pricina unei săritori greu de trecut.
Participanți la tură: Andrei, Corina (o amică de-a lui Andrei) și eu.
Corina
Cantonul de vânătoare Colții Morarului
Acele Morarului
În poiana de la începutul traseului de pe valea Morarului facem un popas, întrucât unora dintre noi li s-a făcut foame.
Priveliște spre Valea Adâncă
Priveliște spre Piatra Mare
Corina și Andrei pe Valea Adâncă
Traseul a început să devină din ce în ce mai tehnic, iar noi a trebuit să fim mult mai atenți, eu cel puțin luptându-mă cu frica și nesiguranța pe care o simțeam în mine, însă prezența unui bun prieten cu o experiență vastă, în cazul nostru Andrei, m-a ajutat să îmi recapăt încrederea și să parcurg traseul fără evenimente.
La intersecția cu Brâul Mare al Morarului
Mai mergem ce mai mergem și ne oprim la săritoarea la care mulți au abandonat traseul, datorită faptului că este foarte greu de abordat, moment în care Andrei a început să caute soluții. La început s-a cățărat pe partea dreaptă cu ajutorul espadrilelor, însă la un moment dat nu mai avea cum să continue traseul și astfel încercăm să abordăm săritoarea prin stânga printr-o metodă pe care eu am văzut-o într-un jurnal, astfel Andrei s-a urcat pe umerii mei și după mai multe încercări a reușit să ajungă deasupra săritorii. Cu greu am reușit să ne cățărăm și noi și trebuie să recunosc că am pierdut un timp prețios la această săritoare, iar lumina zilei scădea în intensitate.
Alți munțomani care au abandonat traseul cu mult mai jos decât vestita săritoare
Întunericul a început să se așterne pe vale, iar psihicul Corinei a început să cedeze, dorindu-și să ieșim cât mai repede din această vale și să ajungem pe platou. În cele din urmă ieșim în dreapta pe o creastă cu jnepeni, unde reușim să ne speriem groaznic de niște capre negre cărora le-am tulburat somnul și în cele din urmă ajungem pe platou epuizați de puteri și înfometați. Vântul bătea groaznic și noi nu reușeam să facem mai mult de 10 pași fără pauză, motiv pentru care am ajuns destul de târziu la cabana Omu, care nu se afla la o distanță foarte mare față de valea parcursă de noi.La cabană am avut parte de o căldură sufocantă, care mi-a îngreunat somnul, însă mare mi-a fost bucuria când am ieșit dimineața din cabana și am văzut superbul răsărit de soare.
Coștila
Creasta Balaurului
Munții Ciucaș
Postăvarul
Munții Baiului
Cabana, vârful și stația meteo OMU (2505m)
Piatra Mare
Piatra Craiului
Coborârea am făcut-o pe valea Morarului care nu a fost atât de tehnică ca valea Adâncă, o singură porțiune cauzându-ne mici dificultăți, însă am reușit să trecem și de aceasta fără prea mari emoții.
Jurnalul lui Andrei: http://www.ad078.com/valea-adanca-si-morarul-la-inceput-de-noiembrie/
Genialeee ! bv bv :)
RăspundețiȘtergere