La sfârșitul lunii februarie, aflându-mă în ultimele zile de concediu simțeam nevoia de o ieșire la munte, în ciuda vremii capricioase care se anunța și după ce am dat sfoară prin țară am reușit să îl conving doar pe Remus să pornim la deal pe poteci de munte.
Nici bine nu se făcuse de zi și noi am plecat din Sfântu Gheorghe cu destinația Bușteni, localitate de unde începe traseul nostru spre cabana Mălăiești, un loc pe sufletul camaradului meu de tură. Lăsăm mașina la Gura Diham și începem să ne echipăm de drum printre picăturile de ploaie care nu fac altceva decât să ne amăgească. În timp ce urcam ,,Panta Prostului" doi câini au decis să ne însoțească în drumeția noastră, iar ploaia a început să se îndesească, motiv pentru care mi-am scos și pelerina de ploaie. Am urcat ce am urcat, însă la un moment dat nu mai puteam din cauza efectului de saună produs de pelerina de ploaie,mastfel încât am renunțat la ea preferând să suport picăturile de ploaie și aerul rece care ne motiva să înaintăm cu pași repezi spre cabana Poiana Izvoarelor unde ne vom încălzi și vom savura un ceai fierbinte.
Ajunși la cabană constatăm faptul că nu era nicio diferență de temperatură între aerul rece de afară și cel din sala de mese, această cabană fiind recunoscută prin modul ,,răcoros" prin care își așteaptă turișii și niciodată nu am înțeles de ce. Ne-am împrospătat forțele cu un ceai cald și o omletă cu cașcaval și cabanos, timp în care ne-am hotărât cu privire la traseul pe care îl vom urma și anume traseul Tache Ionescu prin Pichetul Roșu.
Astfel de la cabană am cotit dreapta spre Pichetul Roșu însoțiți de cei doi câni care au pornit la drum cu noi de la Gura Diham și care au fost o companie plăcută în ciuda faptului că nu de puține ori ne împiedicam de ei pe traseu. Ajunși la intersecția care desparte traseul dinspre cabana Diham cu traseul spre Tache Ionescu, constatăm că avem potecă făcută și plecăm bucuroși pe traseul nostru. Cu emoții și pași rapizi trecem de Poiana Bucșoiului, întrucât pericolul de avalanșă era destul de mare, iar poteca pare să dispară încet, încet. Înaintăm cu greu, iar câinii în loc să ne ajute mai mult ne încurcă pe aceste porțiuni. Trecem din nou prin alte două zone expuse, în care pericolul e avalanșă este evident, însă le traversăm cu brio și urmează operațiunea de căutare a marcajelor. Nu întâmpinăm mari probleme în căutarea acestora însă stratul de zăpadă devine din ce în ce mai mare și noi înaintăm foarte greu. Cred că făceam în jur de 10 pași fiecare după care ne schimbam pentru a face potecă pe rând, însă la un moment dat am rămas amândoi fără puteri. Zăpada ne ajungea mai sus de brâu și era imposibil să înaintăm astfel că am decis să ne întoarcem și să continuăm traseul spre cabana Mălăiești prin Valea Glăjăriei.
Dezamăgiți de insuccesul nostru am mers spre cabana Diham unde urma să ne refacem forțele, traseu în care nu știu dacă am scos trei-patru cuvinte din gură, fiind destul de supărat pentru că nu am parcurs traseul dorit, însă nu e bine să forțăm nota și poate că a fost mai bine că am renunțat. Stau și mă gândesc dacă mai aveam mult de mers până să ajungem pe creastă, deși am sentimentul că eram foarte aproape. Abia aștept să refac acest traseu și să mă conving singur cât mai aveam de parcurs.
La Diham era multă lume, toți erau bine dispuși numai noi eram storși de puteri și supărați, însă ne-am revenit repede și după circa 30 de minute de repaus ne-am continuat traseul nostru spre Valea Glăjăriei. Trebuie să recunosc că detest acest traseu...niciodată nu mi-a plăcut, întrucât de la cabana Diham cobori o pantă destul de lungă până în Valea Glăjăriei, după care începe un urcuș susținut, care ai impresia că nu se mai termină, iar tot traseul îl parcurgi prin pădure fără să ai vreo deschidere spre munte, excepție face locul numit ,,La Belvedere", unde într-adevăr avem parte de un peisaj plăcut.
La băncuța din Poiana Mălăiești, ne întâlnim cu un grup de turiști pe care Remus i-a recunoscut, fiind niște prieteni comuni cu o cunoștință de-a lui..poveste lungă..:)
Și de aici începe tura Brownies..:)..
Mi-a tot zis Remus pe drum de niște cunoștiințe de-ale lui de pe facebook care vin la Mălăiești și care au făcut brownies, dar nu l-am băgat în seamă până când nu am văzut cu ochii mei delicioasele prăjituri....Și credeți-mă pe cuvânt că erau delicioase :)..Deci, după cum spuneam am făcut cunoștiință cu Boris, Adriana, Diana, Vico si bineinteles cu caserola de brownies din care ne-a servit Boris fără niciun fel de reținere..:)
Astfel alături de acest grup minunat traseul nostru a prins un pic de culoare și a devenit mult mai plăcut de parcurs fiind animat în mod special de glumele lui Boris.
Într-un târziu ajungem și la cabană și Remus se gândește la tura de întoarcere pe care vroia să mergem tot pe Tache, în ciuda insuccesului din această zi, iar eu cu greu încerc să mă acomodez cu această idee care nu prea îmi surâdea.
La cabana veselie mare, lume multă, unii erau sub vraja lui Bachus iar la alții se bucurau pur și simplu de faptul că au scăpat de mizeria și aerul greu resirabil din oraș. Pot spune că am avut parte de o seară pe cinste în care mi-am făcut porția de râs pe următoarele două luni...M-am simțit excelent în compania unor oameni minunați.
A doua zi deși mă trezesc greu, în momentul în care Remus mi-a spus că a avut o revelație și că ar fi bine să nu facem traseul spre Tache Ionescu, mi-am revenit instantaneu...După un mic dejun copios a urmat traseul nostru spre Gura Diham, în care mi-am scos și eu aparatul foto și l-am pus în funcțiune. În ziua precedentă din cauza vremii nu am făcut nicio fotografie, preferând să feresc aparatul de ploaie și condens...Buna dispoziție ne-a urmat pe tot traseul și de asemenea am fost urmați și de câinii care ne-au călăuzit și cu o zi înainte.
Sunt bucuros că în această tură am întâlnit niște oameni deosebiți cu care mi-ar face mare plăcere să mai străbat și alte poteci și sunt convins că ne vom mai întâlni și în alte ture în care mă voi strădui să vin și eu cu niște specialități.
Nici bine nu se făcuse de zi și noi am plecat din Sfântu Gheorghe cu destinația Bușteni, localitate de unde începe traseul nostru spre cabana Mălăiești, un loc pe sufletul camaradului meu de tură. Lăsăm mașina la Gura Diham și începem să ne echipăm de drum printre picăturile de ploaie care nu fac altceva decât să ne amăgească. În timp ce urcam ,,Panta Prostului" doi câini au decis să ne însoțească în drumeția noastră, iar ploaia a început să se îndesească, motiv pentru care mi-am scos și pelerina de ploaie. Am urcat ce am urcat, însă la un moment dat nu mai puteam din cauza efectului de saună produs de pelerina de ploaie,mastfel încât am renunțat la ea preferând să suport picăturile de ploaie și aerul rece care ne motiva să înaintăm cu pași repezi spre cabana Poiana Izvoarelor unde ne vom încălzi și vom savura un ceai fierbinte.
Ajunși la cabană constatăm faptul că nu era nicio diferență de temperatură între aerul rece de afară și cel din sala de mese, această cabană fiind recunoscută prin modul ,,răcoros" prin care își așteaptă turișii și niciodată nu am înțeles de ce. Ne-am împrospătat forțele cu un ceai cald și o omletă cu cașcaval și cabanos, timp în care ne-am hotărât cu privire la traseul pe care îl vom urma și anume traseul Tache Ionescu prin Pichetul Roșu.
Astfel de la cabană am cotit dreapta spre Pichetul Roșu însoțiți de cei doi câni care au pornit la drum cu noi de la Gura Diham și care au fost o companie plăcută în ciuda faptului că nu de puține ori ne împiedicam de ei pe traseu. Ajunși la intersecția care desparte traseul dinspre cabana Diham cu traseul spre Tache Ionescu, constatăm că avem potecă făcută și plecăm bucuroși pe traseul nostru. Cu emoții și pași rapizi trecem de Poiana Bucșoiului, întrucât pericolul de avalanșă era destul de mare, iar poteca pare să dispară încet, încet. Înaintăm cu greu, iar câinii în loc să ne ajute mai mult ne încurcă pe aceste porțiuni. Trecem din nou prin alte două zone expuse, în care pericolul e avalanșă este evident, însă le traversăm cu brio și urmează operațiunea de căutare a marcajelor. Nu întâmpinăm mari probleme în căutarea acestora însă stratul de zăpadă devine din ce în ce mai mare și noi înaintăm foarte greu. Cred că făceam în jur de 10 pași fiecare după care ne schimbam pentru a face potecă pe rând, însă la un moment dat am rămas amândoi fără puteri. Zăpada ne ajungea mai sus de brâu și era imposibil să înaintăm astfel că am decis să ne întoarcem și să continuăm traseul spre cabana Mălăiești prin Valea Glăjăriei.
Dezamăgiți de insuccesul nostru am mers spre cabana Diham unde urma să ne refacem forțele, traseu în care nu știu dacă am scos trei-patru cuvinte din gură, fiind destul de supărat pentru că nu am parcurs traseul dorit, însă nu e bine să forțăm nota și poate că a fost mai bine că am renunțat. Stau și mă gândesc dacă mai aveam mult de mers până să ajungem pe creastă, deși am sentimentul că eram foarte aproape. Abia aștept să refac acest traseu și să mă conving singur cât mai aveam de parcurs.
La Diham era multă lume, toți erau bine dispuși numai noi eram storși de puteri și supărați, însă ne-am revenit repede și după circa 30 de minute de repaus ne-am continuat traseul nostru spre Valea Glăjăriei. Trebuie să recunosc că detest acest traseu...niciodată nu mi-a plăcut, întrucât de la cabana Diham cobori o pantă destul de lungă până în Valea Glăjăriei, după care începe un urcuș susținut, care ai impresia că nu se mai termină, iar tot traseul îl parcurgi prin pădure fără să ai vreo deschidere spre munte, excepție face locul numit ,,La Belvedere", unde într-adevăr avem parte de un peisaj plăcut.
La băncuța din Poiana Mălăiești, ne întâlnim cu un grup de turiști pe care Remus i-a recunoscut, fiind niște prieteni comuni cu o cunoștință de-a lui..poveste lungă..:)
Și de aici începe tura Brownies..:)..
Mi-a tot zis Remus pe drum de niște cunoștiințe de-ale lui de pe facebook care vin la Mălăiești și care au făcut brownies, dar nu l-am băgat în seamă până când nu am văzut cu ochii mei delicioasele prăjituri....Și credeți-mă pe cuvânt că erau delicioase :)..Deci, după cum spuneam am făcut cunoștiință cu Boris, Adriana, Diana, Vico si bineinteles cu caserola de brownies din care ne-a servit Boris fără niciun fel de reținere..:)
Astfel alături de acest grup minunat traseul nostru a prins un pic de culoare și a devenit mult mai plăcut de parcurs fiind animat în mod special de glumele lui Boris.
Într-un târziu ajungem și la cabană și Remus se gândește la tura de întoarcere pe care vroia să mergem tot pe Tache, în ciuda insuccesului din această zi, iar eu cu greu încerc să mă acomodez cu această idee care nu prea îmi surâdea.
La cabana veselie mare, lume multă, unii erau sub vraja lui Bachus iar la alții se bucurau pur și simplu de faptul că au scăpat de mizeria și aerul greu resirabil din oraș. Pot spune că am avut parte de o seară pe cinste în care mi-am făcut porția de râs pe următoarele două luni...M-am simțit excelent în compania unor oameni minunați.
A doua zi deși mă trezesc greu, în momentul în care Remus mi-a spus că a avut o revelație și că ar fi bine să nu facem traseul spre Tache Ionescu, mi-am revenit instantaneu...După un mic dejun copios a urmat traseul nostru spre Gura Diham, în care mi-am scos și eu aparatul foto și l-am pus în funcțiune. În ziua precedentă din cauza vremii nu am făcut nicio fotografie, preferând să feresc aparatul de ploaie și condens...Buna dispoziție ne-a urmat pe tot traseul și de asemenea am fost urmați și de câinii care ne-au călăuzit și cu o zi înainte.
Câteva fotografii înainte de a ne lua rămas bun de la cabană
Tura noastră de la stânga la dreapta: Remus, Adriana, Eu, Diana, Vico și Boris
,,Un bun rămas cabanei pe înserat
Îi vom şopti şi-apoi noi am plecat
Rămân în urmă regrete şi-un mic suspin
Şi-o amintire cu cer senin"
Îi vom şopti şi-apoi noi am plecat
Rămân în urmă regrete şi-un mic suspin
Şi-o amintire cu cer senin"
(Cantec de munte - Rămas bun cabanei)
Pe traseul nostru spre Diham
La Belvedere
Printre fulgii de zăpadă
Sunt bucuros că în această tură am întâlnit niște oameni deosebiți cu care mi-ar face mare plăcere să mai străbat și alte poteci și sunt convins că ne vom mai întâlni și în alte ture în care mă voi strădui să vin și eu cu niște specialități.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu