Bucegi 04-05.09.2010



Odată cu sosirea toamnei, Andrei a planificat o nouă tură în Bucegi, însă una ușoară, aceasta fiind o tură de antrenament pentru creasta Făgărașului pe care urma să o facem în săptămâna ce va urma.

Astfel traseul nostru a fost următorul: Moeciu de Sus-Șaua Strunga-Colții Țapului-Șaua Țapului-vf. Bătrâna-Vf. Doamnele-Bucura-vf.Omu-Șaua Bucșoiului-Creasta Balaurului-Cabana Gura Diham

Participanți la tură: Laura, Simona, Ruxi, Andrei Done, Andrei Milo, Dragoș, Dana și eu

În autobuzul spre Moeciu buna dispoziție își spune cuvântul, iar spre norocul nostru tatăl Laurei care este de altfel foarte amabil, ne-a scurtat din drumul pe care urma să îl facem pe jos și ne-a dus cu mașina până la locul de unde începe traseul nostru propriu-zis.

După un popas scurt începem traseul plini de energie, cu dorința de a ajunge cât mai repede în Șaua Strunga pentru a ne bucura de peisajul din jur.

Din păcate după 20 de minute de urcuș, Ruxi realizează că nu mai are telefonul și împreună cu Andrei se întorc la locul unde am făcut popasul cu speranța de a-l găsi, însă norocul a stat departe de ei, astfel încât tura a devenit una tristă pentru Ruxi, iar buna dispoziție a dispărut de pe fețele tuturor participanților.

Pe Piciorul Seciului, cu priveliște spre vf. Bătrâna
La popas
Poiana Guțanului și Casa de Vânătoare ,,Băngăleasa"
Casa de Vânătoare ,,Băngăleasa"
Odată ce am părăsit poiana Guțanului și am intrat în pădure am început să furăm din micul dejun al urșilor bruni și ne-am ospătat bine cu zmeura care era totuși pe terminate.

Am ajuns în șa uzi și storși de puteri, după care am servit masa de prânz și am savurat un ceai fierbinte și aromat specialitatea lui Dragoș. Andrei Milo ne-a delectat cu poveștile nemuritoare care nu se mai sfârșeau, după care am tras concluzia că a trecut prin multe în cursul vieții sale....Cu siguranță nu a avut parte de o viață monotonă...:)

Un cetățean în Șaua Strunga, cu două umbrele...:)
Priveliște spre locul unde se ascunde cabana Padina
Demonstrație de echilibristică marca Andrei Milo
Refugiul Strunga (1909m)
După o noapte cu emoții în Refugiul Strunga, în care am avut grijă ca nu cumva Andrei să cadă pese mine, m-am trezit dis de dimineață pentru a surprinde răsăritul de soare și se pare că am reușit să dau deșteptarea, chiar dacă nu aveam în plan așa ceva.

Răsărit de soare peste Muntele Furnica și Piatra Arsă
Priveliște spre Piatra Craiului
Stâncile din Șaua Strunga
Șaua Strunga (1909m)
Refugiul Strunga(1909m)
După ce am servit micul dejun, ne-am luat rămas buna de la Dragoș și Dana care s-au hotărât să coboare pe la Padina și să ia telecabina până în Bușteni, după care ne-am continuat traseul spre vf. Omu.
Fotografie artistică, marca Andrei
Pe traseu
Andrei Milo și Ruxi
Printre nori
În lupta cu conservele
Cheile Cocorei
În drum spre Bătrâna
În Șaua Țapului
Refugiul Bătrâna (2181m), construit în anul 2010
Eu și Laura prin marea de jnepeni
Pe culmea Guțanu
Priveliște spre Valea Ialomiței, Colții Obârșiei(2480m), Șaua Cerbului și vf. Doamnele(2402m)
Cabana Omu(2505m)
La cabană am savurat un vin fiert si vreo două căni de ceai, după care am epuizat toți biscuiții din rucsac pentru a primi energia necesară traversării Crestei Balaurului.

Tura noastră veselă
Valea Gaura
Pe Creasta Balaurului
Floare de colț (Leontopodium alpinum)
Deși florile de colț erau deja uscate și se pregăteau de hibernare, am încercat pe cât posibil să nu le călcăm, deși misiunea s-a dovedit a fi una grea deoarece pe creastă era plin de mănunchiuri de flori de colț.
Unul din pasajele grele pe care a trebuit să le traversăm
Pe creasta Balaurului
Priveliști de pe creastă
Colții Morarului
Ce-i drept la coborârea de pe creasta Balaurului am bălăurit un pic prin pădure pentru a găsi poteca ce duce în Valea Morarului și odată cu întâlnirea urmelor proaspete ale unui moș martin am început concertul de muzică de fluierături pentru a evita întâlnirea acesta.

Odată ajunși în Valea Morarului, Laura a început să se resimtă destul de tare din cauza bocancilor noi pe care îi purta, iar drumul până la gura Diham a fost cu adevărat un calvar pentru ea, astfel încât eu și cu Andrei am rămas în urmă pentru a o susține și pentru a o încuraja.

Odată ajunși în Bușteni, am savurat o bere rece și ne-am luat rămas bun unii de la alții, cu speranța că o să ne revedem în curând pe alte trasee montane.

Jurnalul lui Andrei: http://www.ad078.com/poveste-de-inceput-de-toamna/

Jurnalul lui Ruxi: http://ruxache.com/la-pas/jurnale-de-calatorie/plimbare-cu-ploaie-strunga-si-creasta-balaurului.html

2 comentarii:

  1. Hai mai ca nu a fost o tura trista pentru mine ;)) si nici buna dispozitie nu a disparut (poate doar pentru ceva momente), ci a fost super intretinuta de Dragos, alaturi de care am cam ras cu lacrimi toti si de dulceata de zmeura :D

    RăspundețiȘtergere
  2. acuma poate ai uitat de acele momente, dar crede-ma ca se vedea pe tine ca erai foarte foarte suparata, insa intradevar tura a fost una excelenta in care atat Dragos cat si Andrei Milo au contribuit la crearea unei atmosfere placute...a fost o tura frumoasa in care am cunoscut numai oameni minunati.

    RăspundețiȘtergere