Fagaras 30.07-01.08.2010

Cu mult timp în urmă, i-am promis prietenului meu Cristi că într-o bună zi o să îl duc și pe vârful al cărui nume îl poartă, așa că în momentul în care am văzut pe siteul www.carpati.org că este postată o tură în Făgăraș, cu un traseu interesant în care era prevăzut și atingerea vf. Moldoveanu (2544m), nu am ezitat să ne înscriem, ca participanți la tură.

Dimineața devreme plecăm cu personalul spre Brașov, însă se pare că amicul meu are ceva probleme de sănătate și este tentat să renunțe la tură, însă dorința de a parcurge acest traseu este mai mare decât indispoziția fizică pe care o avea și nu i-a luat mult timp să se gândească în vederea luării unei decizii.

În Brașov ne întâlnim toți carpatiștii și plecăm la drum spre Mănăstirea Brâncoveanu.
Tura noastră a fost compusă din: Cristi, în calitate de organizator, iar în calitate de participanți: Alex, Dan, Carmen, fratele lui Carmen, Lavinia, Cristi, Sorin, Marina și eu.

Din cauza problemelor tehnice fotografiile nu sunt la calitatea cea mai bună, întrucât au fost recuperate după ce în prealabil au fost șterse, iar dimensiunea acestora a avut de suferit, iar din păcate o mare parte din fotografiile de pe valea Sâmbetei nu au putut fi recuperate.

Eu cu Cristi și cu Alex(o cunoștință dintr-o tură anterioară), am luat-o înainte, iar Alex a avut grijă să ne binedispună prin intermediul zecilor de bancuri pe care ni le-a spus, iar astfel traseul nu a fost deloc unul monoton.

Din păcate au apărut și evenimentele negative, iar după aproximativ o oră de mers, fratele lui Carmen a renunțat la tură, ca urmare a rănilor produse de noii lui bocanci, care i-ar fi făcut mai mult rău în cazul în care ar fi continuat traseul...asta o spun din proprie experiență, care în ciuda voinței mele am mers iarna până la Mălăiești, deși îmi curgeau lacrimile de durere, iar în momentul în care m-am descălțat, picioarele erau pline de sânge...asta e problema bocancilor noi.

Traseul până la cabana Sâmbăta l-am parcurs repede, probabil fiind și motivați de faptul că acolo urma să luăm prânzul.

Cabana Sâmbăta (1401m)

În momentul în care ne pregăteam să mâncăm și-a făcut apariția și Mitică, care ne-a terorizat până în momentul în care și-au făcut apariția la cabană și alte grupuri de turiști.

Cristi și Mitică...:)

Dan a început să facă glume cu privire la mămăliga cu brânză pe care a servit-o la cabană și care se pare că nu prea i-a plăcut.

După o scurtă pauză de relaxare am plecat voinicește spre Fereastra Mare a Sâmbetei, iar de data aceasta eu cu Cristi suntem mai leneși și rămânem în urma grupului.

,,Pe măsură ce urcăm, perspectiva asupra regiunii este tot mai cuprinzătoare. Relieful iniţial calm capătă mai sus un aspect tot mai frămîntat, tot mai dinamic.Circurile glaciare, bine conturate, sînt străjuite de culmi semeţe, cu abrupturi brăzdate de viroage adînci ori acoperite cu nesfîrşite rîuri de grohotiş. În stînga văii se înalţă muchia Drăguşului care, în zona ei de culminaţie (vîrful Gălăşescu), prezintă un abrupt puternic; pe dreapta, desprinsă către nord din dreptul vîrfului La Cheia Bîndei, muchia Sîmbetei ne apare mai domoală, fiind punctată de cîteva vîrfuri, între care cel mai evident este Caţaveiul." V.Balaceanu - Munții Făgăraș(1974).

Cabana Salvamont

Valea Sâmbetei și Fereastra Mare

Priveliște spre Valea Sâmbetei

În drum spre Fereastra Mare a SâmbeteiPanoramă cu Fereastra Mare a Sâmbetei

După două ore de mers și storși de puteri, am ajuns în Fereastra Mare a Sâmbetei, unde ne-am tolănit pe iarbă, dar nu pentru foarte mult timp, deoarece vântul puternic și rece ne-a izgonit din dreptul ferestrei, fiind nevoiți să plecăm spre Fereastra Mică a Sâmbetei, unde urma să campăm.

Priveliște spre Valea Sâmbetei

Culmile Făgărașului din jurul Ferestrei Mari

Odată ajunși în Fereastra Mică, am căutat un loc de campare mai ferit de vânt și am montat corturile, după care a urmat o masă copioasă în care am savurat din bunătățile aduse în special de Carmen, care vroia cu orice preț să-și ușureze rucsacul.

Dimineața Dan ne-a dat deșteptarea în stilul caracteristic(cred că s-au speriat și cocoșii din localitățile apropiate) și fără să tragem prea mult de timp, am servit micul dejun, ne-am aprovizionat cu apă(eu fiind obsedat de ideea că nu o să-mi ajungă niciodată apa, după ultima tură din Piatra Craiului) și am plecat la drum, având ca destinație Vf. Moldoveanu.

Eu în Fereastra Mică a Sâmbetei

Cristi (organizatorul) și Carmen în ascensiune spre vf. Slănina (2268m)

Gălășescu Mic (2433m) și creasta Gălășescului Mic

Gălășescu Mic (2433m)

Alex și Cristi cei doi cocoși veritabili ai Făgărașului
(cel de-al treilea fotografia...:) )

Câinele cel mai bun prieten al omului, în timp ce își apăra stăpânul
pe vf. Gălășescu Mare (2470m)

Priveliște spre vf. Gălbenele (2456m) și Lacul Estic Valea Rea sau Iezerul (2168)

Priveliște spre Lacul Estic Valea Rea(2168m), vf. Gălbenele(2456m),
vf. Hârtopu Ursului(2461m) și în planul cel mai îndepărtat
vf. Moldoveanu (2544m)

Priveliște spre Lacul Viștișoara (2040m) și Muchia Zănoaga

Lăcuțul din Valea Rea (2200m)

Panoramă, cu priveliște spre vf. Gălbenele (2456m) și muchia Gălășescu Mare cu vf. care îi poartă numele (2470m)

Pe Hârtopu Ursului am făcut o pauză mai lungă, unde am epuizat toate sursele de biscuiți de care dispuneam, iar de apă nu am dus lipsă, slavă Domnului, după care a urmat ședința foto, iar câștigătoare a fost desemnată prin unicul meu vot fotografia cu titlul ,,Cristiano Ronaldo și sosia sa".

,,Cristiano Ronaldo și sosia sa".... :)

Având în vedere că atât eu cât și Cristi și Alex suferim de sindromul de activitate crescută, nu am avut răbdare să îi așteptăm și pe ceilalți participanți la tură și am hotărât să îi așteptăm în zona refugiului Portița Viștei, unde avem un peisaj mai diversificat.

Refugiul Portița Viștei (2310m)

Refugiul Portița Viștei (2310m), Vf Viștea Mare (2527m), iar în partea stângă, deși în această fotografie avem impresia că este mai mic, vf. Moldoveanu (2544m)

Eu și Cristi admirând Valea Viștei

Cei trei crai din Făgăraș

În cele din urmă ne-am regrupat și am plecat spre vf. Viștea Mare și categoric spre vf. Moldoveanu, poate cea mai solicitantă ascensiune din ziua respectivă.

,,Reluînd itinerarul nostru, urcăm din greu, de-a lungul unor locuri priporoase, ce sfîrşesc pe vîrful Viştea Mare (2 527 m). Aici se cuvine să facem un tur de orizont. Către sud (stînga), aflat la 450 m distanţă, se înalţă vîrful Moldoveanu (2544 m). Dincolo de el, din apropierea vîrfului Scărişoara, se desprind două culmi înalte: culmea Scărişoara — Valea Largă şi culmea Coastele Mari —Zănoaga, punctate cu vîrfuri ce depăşesc 2000 m altitudine, pe zeci de kilometri; la stînga, vedem Valea Rea, întunecoasă, roasă de avalanşe şi gheţari; spre nord, la dreapta, se adînceşte valea Viştei Mari, mărginită de muchia Zănoaga pe stînga şi muchia Viştei Mari pe dreapta. Intre aceste două muchii, versantul nordic al crestei principale formează, în ansamblu, peretele nordic al Viştei, de-a lungul căruia sînt înşirate pe creastă vîrfurile Orzăneaua sau Ucişoara (pe care-1 vom depăşi în continuarea drumului), Viştea Mare, Hîrtopul Ursului şi Galbenele, rămase în urma noastră." V.Balaceanu - Munții Făgăraș(1974).

Priveliște spre Hârtopu Ursului(2461m) și Creasta Făgărașului

Eu și Mișcarea de Rezistență admirând peisajul de pe vf. Moldoveanu

Vf. Moldoveanu (2544m) - cel mai înalt vf. din România

Vântul puternic și frigul care ne-a întâmpinat pe vârf ne-a determinat să ne întoarcem repede spre vf. Viștea ca să ne recuperăm rucsacii și să continuăm traseul spre Cabana Podragul.

Vf. Viștea Mare (2527m)

Mare minune mare...în timp ce coboram de pe vf. Viștea Mare, zăresc nu prea departe de noi un vechi prieten și de altfel și vecin de-al meu pe care nu l-am văzut de mult. Dacă nu am reușit să ne vedem în fața blocului, sau în amărâtul nostru orășel de 70.000 de locuitori, am izbutit să ne întâlnim pe crestele munților. Bineînțeles că a urmat o pauză lungă în care am depănat amintiri, însă drumul lung care ne aștepta să îl străbatem nu ne-a permis să lungim povestirile noastre care erau oricum interminabile.

De aici și până la cabana Podragu am mers într-un ritm susținut, fără pauze, ținând cont că nici vremea nu ne-a dat posibilitatea să ne bucurăm de peisaj, iar ceața deasă s-a așternut repede pe potecile muntelui.

Alex în Șaua Podragului

Muchia Tărâța

Panoramă cu Cabana Podragu, Piscul Podragului și Muchia Tărâța

Cabana Podragu și Muchia Tărâța

Seara după ce am instalat corturile, eu cu Cristi am mers în cabană unde am servit două căni de vin fiert, după care ne-am întors la locul de campare, acolo unde buna dispoziție era menținută de bancurile și glumele lui Dan și Sorin.

O ceată de capre negre la primele ore ale zilei

La micul dejun

Lacul Podragu și vf. Tărâța (2414m)

Panoramă cu lacul Podragu

Vf. Mircii (2461m) și Lacul Podu Giurgiului

Lacul Podul Giurgiului și vf. Podragu (2462m)

Urcarea pe vf. Mircii mi s-a părut criminală, probabil și datorită faptului că după efortul depus de noi în urcarea până în Șaua Podragului nu a fost răsplătită cu o pauză, iar aceste două ascensiuni au fost făcute la un interval foarte scurt de timp între ele.

Cristi, Alex și Marina pe vf. Mircii

Vf. Arpașul Mare (2468m)

Majoritatea turiștilor pe care i-am întâlnit erau cetățeni străini, în special polonezi și germani, iar pentru noi a devenit obișnuință să salutăm și să răspundem la salut, folosind expresia ,,Hello", iar momentul hazliu a fost atunci când după o conversație de aproximativ 15 minute în engleză cu niște presupuși turiști străini, am realizat că sunt români autentici și am izbucnit cu toții în râs.

Pe traseul ,,La trei pași de moarte"

Fereastra zmeilor

Odată ajunși în apropierea lacului Capra pe Cristi l-a cuprins o stare de foame subită, însă am reușit să îl conving că nu mai avem mult până la cabana Bâlea, unde vom putea mânca o ciorbă caldă și să savurăm o bere rece.

Monumentul alpiniștilor

Lacul Capra

La coborâre spre Bâlea lac, s-a așternut o ceață deasă și ne-am deplasat foarte încet din cauza faptului că stânca era umedă, iar marcajul nu îl vedeam foarte bine, însă am ajuns relativ repede la cabană, iar odată cu sosirea noastră la Bâlea Lac a început o ploaie zdravănă, cu care s-au luptat Dan, Cristi(organizatorul) și Carmen.

Bâlea lac (2044m)

Una peste alta, tura a fost una frumoasă și veselă, petrecută alături de niște oameni de munte minunați. Cât despre organizare nu pot decât să acord nota 10, în special pentru implicare, răbdare și pentru atmosfera creată.Felicitările mele Cristi!

Tura noastră (de la stânga la dreapta): Eu, Alex, Cristi, Dan, Sorin, Marina, Carmen și fratele ei, Lavinia și Cristi(organizatorul turei).