Bucegi 04-05.09.2010

Odată cu sosirea toamnei, Andrei a planificat o nouă tură în Bucegi, însă una ușoară, aceasta fiind o tură de antrenament pentru creasta Făgărașului pe care urma să o facem în săptămâna ce va urma.

Astfel traseul nostru a fost următorul: Moeciu de Sus-Șaua Strunga-Colții Țapului-Șaua Țapului-vf. Bătrâna-Vf. Doamnele-Bucura-vf.Omu-Șaua Bucșoiului-Creasta Balaurului-Cabana Gura Diham

Participanți la tură: Laura, Simona, Ruxi, Andrei Done, Andrei Milo, Dragoș, Dana și eu

În autobuzul spre Moeciu buna dispoziție își spune cuvântul, iar spre norocul nostru tatăl Laurei care este de altfel foarte amabil, ne-a scurtat din drumul pe care urma să îl facem pe jos și ne-a dus cu mașina până la locul de unde începe traseul nostru propriu-zis.

După un popas scurt începem traseul plini de energie, cu dorința de a ajunge cât mai repede în Șaua Strunga pentru a ne bucura de peisajul din jur.

Din păcate după 20 de minute de urcuș, Ruxi realizează că nu mai are telefonul și împreună cu Andrei se întorc la locul unde am făcut popasul cu speranța de a-l găsi, însă norocul a stat departe de ei, astfel încât tura a devenit una tristă pentru Ruxi, iar buna dispoziție a dispărut de pe fețele tuturor participanților.

Pe Piciorul Seciului, cu priveliște spre vf. Bătrâna

La popas

Poiana Guțanului și Casa de Vânătoare ,,Băngăleasa"

Casa de Vânătoare ,,Băngăleasa"

Odată ce am părăsit poiana Guțanului și am intrat în pădure am început să furăm din micul dejun al urșilor bruni și ne-am ospătat bine cu zmeura care era totuși pe terminate.

Am ajuns în șa uzi și storși de puteri, după care am servit masa de prânz și am savurat un ceai fierbinte și aromat specialitatea lui Dragoș. Andrei Milo ne-a delectat cu poveștile nemuritoare care nu se mai sfârșeau, după care am tras concluzia că a trecut prin multe în cursul vieții sale....Cu siguranță nu a avut parte de o viață monotonă...:)

Un cetățean în Șaua Strunga, cu două umbrele...:)

Priveliște spre locul unde se ascunde cabana Padina

Demonstrație de echilibristică marca Andrei Milo

Refugiul Strunga (1909m)

După o noapte cu emoții în Refugiul Strunga, în care am avut grijă ca nu cumva Andrei să cadă pese mine, m-am trezit dis de dimineață pentru a surprinde răsăritul de soare și se pare că am reușit să dau deșteptarea, chiar dacă nu aveam în plan așa ceva.

Răsărit de soare peste Muntele Furnica și Piatra Arsă

Priveliște spre Piatra Craiului

Stâncile din Șaua Strunga

Șaua Strunga (1909m)

Refugiul Strunga(1909m)

După ce am servit micul dejun, ne-am luat rămas buna de la Dragoș și Dana care s-au hotărât să coboare pe la Padina și să ia telecabina până în Bușteni, după care ne-am continuat traseul spre vf. Omu.

Fotografie artistică, marca Andrei

Pe traseu

Andrei Milo și Ruxi

Printre nori

În lupta cu conservele

Cheile Cocorei

În drum spre Bătrâna

În Șaua Țapului

Refugiul Bătrâna (2181m), construit în anul 2010

Eu și Laura prin marea de jnepeni

Pe culmea Guțanu

Priveliște spre Valea Ialomiței, Colții Obârșiei(2480m), Șaua Cerbului și vf. Doamnele(2402m)

Cabana Omu(2505m)

La cabană am savurat un vin fiert si vreo două căni de ceai, după care am epuizat toți biscuiții din rucsac pentru a primi energia necesară traversării Crestei Balaurului.

Tura noastră veselă

Valea Gaura

Pe Creasta Balaurului

Floare de colț (Leontopodium alpinum)

Deși florile de colț erau deja uscate și se pregăteau de hibernare, am încercat pe cât posibil să nu le călcăm, deși misiunea s-a dovedit a fi una grea deoarece pe creastă era plin de mănunchiuri de flori de colț.

Unul din pasajele grele pe care a trebuit să le traversăm

Pe creasta Balaurului

Priveliști de pe creastă

Colții Morarului

Ce-i drept la coborârea de pe creasta Balaurului am bălăurit un pic prin pădure pentru a găsi poteca ce duce în Valea Morarului și odată cu întâlnirea urmelor proaspete ale unui moș martin am început concertul de muzică de fluierături pentru a evita întâlnirea acesta.

Odată ajunși în Valea Morarului, Laura a început să se resimtă destul de tare din cauza bocancilor noi pe care îi purta, iar drumul până la gura Diham a fost cu adevărat un calvar pentru ea, astfel încât eu și cu Andrei am rămas în urmă pentru a o susține și pentru a o încuraja.

Odată ajunși în Bușteni, am savurat o bere rece și ne-am luat rămas bun unii de la alții, cu speranța că o să ne revedem în curând pe alte trasee montane.

Jurnalul lui Andrei: http://www.ad078.com/poveste-de-inceput-de-toamna/

Jurnalul lui Ruxi: http://ruxache.com/la-pas/jurnale-de-calatorie/plimbare-cu-ploaie-strunga-si-creasta-balaurului.html