Plimbare în Piatra Mare 03.07.2010

Este începutul lunii iulie și vremea se anunța instabilă, cu ploi torențiale și puternice descărcări electrice după amiază, însă vremea bună de dimineață ne-a impulsionat spre o nouă drumeție montană. Având în vedere prognoza meteo alegem să facem o tură cât mai ușoară, iar după scrutinul de voturi, cu 3 voturi pentru, o abținere și un vot contra, destinația a fost aleasă......Piatra Mare. Au participat la această tură: Nucă Vasile și cu soția acestuia, Antonela, Ionuț și cu mine.

Traseul l-am stabilit de comun acord în mașină și am hotărât să urcăm pe la cascada Tamina și să coborâm în Timișul de Jos pe unul din trasee, în funcție de timpul pe care o sa-l avem la dispoziție și de starea participanților.

,,Masivul Piatra Mare face parte din Munţii Bîrsei, localizaţi în sudul depresiuni. Braşov, în cadrul Carpaţilor de Curbură. Deşi nu se află printre culmile cele mai înalte din Carpaţi, Piatra Mare se impune prin contrast, dominînd cu peste 1 200 m depresiunea Braşov şi cu peste 700 m platforma Predealului, rivalizînd local numai cu fratele-i geamăn, Postăvarul, de peste valea Timişului"(Dan Bălteanu - Munții Noștri: Piatra Mare, 1975)

Când primele raze de soare au început să străpungă pădurea am început și noi ședința foto, făcându-ne urcușul mai plăcut.

Clopoţei (Campanula napuligera)

La Belvedere

Priveliște spre orașul Predeal și masivul Bucegi

Garofiţa-albă-de-stîncă (Dianthus spiculifolius)

Cascade în zona canionului Tamina

Canionul Tamina

La ieșirea din canion am avut parte de o surpriză...la o distanță de 10 metri față de Antonela s-a auzit un țipăt ascuțit prelung care care se îndepărta rapid de noi, odată cu zgomotul crengilor rupte din calea animalului...Antonela pe moment a crezut că este un râs, însă după zgomotul produs și după ce ne-a descris ceea ce a văzut am realizat că era un pui de urs rătăcit de mamă care se afla într-un copac și în momentul în care ne-a observat a început să fugă și să plângă după mama acestuia...Slava domnului că nu era și mămica prin zonă... După aproximativ 10 minute de mers pe jos, în apropierea unei cabane silvice am auzit din nou zgomotul repetat al crengilor de copaci rupte și nu putea fi decât un ursache, dar noi ne-am văzut de drum ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, mai ales pentru moralul Antonelei care a rămas mai în spate și nu a fost martorul acestui eveniment.

La un moment dat eu cu Ionuț am luat puțin avans, după care am așteptat și restul grupului la ieșirea din pădure, timp în care am ronțăit o ciocolată și am făcut câteva poze.

Cum de altfel nu există ture fără peripeții, odată ajunși în preajma unei stâne, ne-am grupat să ne putem apăra de câini în cazul în care vor avea ceva de împărțit cu noi, dar conform zicalei lui Ion Creangă ,,apără-mă mamă de găini, că de câini nu mi-e frică", privim înainte și nici urmă de câini, însă un taur răgea cât putea de tare și în momentul în care ne apropiam de stână se apropia și el de noi, în timp ce ne arunca câte o privire amenințătoare. Am încercat să ocolim stâna și prin dreapta și prin stânga acesteia, dar fără succes, taurul era pe urmele noastre și începea să scoată zgomote din ce în ce mai puternice și să râcâie pământul din fața lui, pregătindu-și atacul împotriva noastră. În cele din urmă doi dintre ciobani au observat neplăcutul eveniment și au venit în grabă să remedieze situația, fapt pentru care le-am mulțumit...Mă întrebam dacă aș fi avut parte de același eveniment la una din stânele din Ciucaș, cred că s-ar fi amuzat teribil ciobanii, ba chiar mai mult ar fi fost în stare să mai pună și câinii pe noi.

Priveliște spre munții Bucegi

Traseul spre vârf l-am făcut de nenumărate ori și de fiecare dată am avut parte de vreme bună, iar tradiția se pare că s-a păstrat și de această dată. Efortul nu foarte mare depus de noi pentru a ajunge la cota 1843 a meritat, ocazie cu care i-am prezentat lui Ionuț masivele din jurul Pietrei Mari, după care timp de câteva minute ne-am bucurat de vremea frumoasă și de peisajul care ne înconjura. Eram curios să văd ce l-a impresionat cel mai mult pe Ionuț, însă răspunsul, după cum îl bănuiam și eu a fost priveliștea pe care o aveam asupra municipiului Brașov...același impact l-am avut și eu când am ajuns pentru prima dată pe vârf. De asemenea am mai avut parte de o demonstrație de zbor cu parapanta, care nu a făcut decât să completeze frumusețea peisajului.

În vf. Piatra Mare (1843 m)

Un fluturaș și Cimbrul mare de munte (Calamintha baumgarteni)În apropierea Pietrei Scrise ne-am regrupat și am continuat coborârea spre cabana Piatra Mare, unde ne aștepta un ceai cald și o ciorbă de legume specifică acestei cabane.Nucă Vasile în acțiuneIpcărige de stîncă (Gypsophila petraea) și

Cimbrul mare de munte (Calamintha baumgarteni)
Șura de Piatră

Cabana Piatra Mare (1630m)

Ruinele foste cabane Piatra MareGazda noastră care mi-a mâncat toți biscuiții,
după care a început să tragă de rucsacul domnului Nucă Vasile

În așteptarea ceaiului și a ciorbiței de legume

Munții Ciucaș văzuți din apropierea cabanei Piatra Mare

După ce ne-am refăcut forțele am stabilit de comun acord să continuăm traseul prin canionul 7 scări. Deși soția domnului Nucă Vasile avea niște probleme de sănătate la unul dintre genunchi, nu a întâmpinat probleme, iar ritmul de coborâre a fost chiar unul bun.

Prin canionul 7 Scări

Trecerea prin canion am făcut-o cu atenție, datorită stării de degradare a scărilor, ca urmare a viiturilor care au avut loc la începutul acestui an. La ieșirea din canion, Ionuț a fost foarte interesat să vadă traseul pe care l-a făcut și a studiat cu atenție harta masivului Piatra Mare, după care am continuat traseul spre fosta cabana Dâmbu Morii, pe valea Șipoaiei.

Odată ajunși în dreptul cabanei Dâmbul Morii, norii negrii și posomorâți și-au făcut repede simțită prezența deasupra noastră, iar picăturile de ploaie deveneau din ce în ce mai dese, timp în care domnul Nucă Vasile a reușit să prindă o ocazie pentru a-și recupera mașina din Timișul de Sus. Ce-i drept în acest moment nu mai conta nimic și eram mulțumit de faptul că am avut parte de o vreme excelentă pe parcursul acestei zile, însă după ce ne-am urcat în mașină norii au început să se reverse cu adevărat...La Sfântu Gheorghe se pare că furtuna făcuse ravagii...un pârâu pe care în mod normal îl traversai fără să te uzi prea tare pe glezne avea un debit foarte mare, depășind 2m înălțime și care a inundat o parte din municipiu.

Apus de soare după furtună