Creasta Pietrei Craiului 12-13.06.2010

-Pentru a vedea fotografiile mărite dați click pe ele-

În luna septembrie a anului 2008 șeful meu, Leu Ionel, m-a convins să merg pentru prima dată pe un traseu montan alături de el în munții Piatra Mare, motiv pentru care îi sunt recunoscător, mai ales datorită faptului că acea tură mi-a deschis calea spre o nouă pasiune și anume drumețiile montane.

Având în vedere că de atunci am parcurs nenumărate trasee montante mi-am permis să organizez o tură pe creasta Pietrei Craiului la care să îl invit și pe șeful meu pentru a-mi lua revanșa față de acesta.În această tură ni s-a alăturat și Nucă Vasile, bunul meu camarad cu care îmi împărtășesc această pasiune și care m-a inițiat în arta fotografică.

În dimineața zilei de 12 iunie 2010 am lăsat mașina la cabana Gura Râului și pentru a economisii din timp am mers cu un taxi până la locul de unde începe traseul nostru (aproximativ 1 km față de cabana Plaiul Foii). De aici ne-am echipat cu rucsacii, care urmau să ne cocoșeze spatele și am pornit la drum.

Harta cu traseul Cabana Plaiul Foii - Șaua Funduri
(E.Cristea - Monografie Piatra Craiului, 1982)

Am continuat traseul pe valea Bîrsa Tămaşului și cu privirea ațintită pe vf. la Om (vf. Baciului) am trecut de confluența cu traseul alpin ,,Anghelide", după care am urmat, spre dreapta valea Șpirlei, care urca accentuat, iar rucsacii au început să devină din ce în ce mai greu de suportat.

Aici am întâlnit și ultima sursă de apă din traseul nostru, de unde ne-am aprovizionat și unde am constatat că eu cu Leu Ionel aveam câte 7 litri de apă fiecare, iar Vasile se baza pe 4 litri de apă și pe niște energizant și cafea, care de altfel îți produceau mai mult o senzație de sete decât să ți-o potolească. După circa 10 minute ajungem într-o poieniță în care se află poziționat refugiul Șpirla (care a fost reconstruit după ce refugiul inițial construit de către Slavamont Zărnești în anul 1972 a fost incendiat în martie 2002), unde am făcut o pauză pentru a ne încărca bateriile cu clătitele delicioase de două feluri ale lui Vasile (cu ciocolată și gem).

Refugiul Șpirla (1420m)

De aici urmăm traseul bandă roșie care la un moment dat se desparte, spre stânga spre locul numit ,,la Zaplaz" și spre vf. La Om pe traseul numit ,,La Lanțuri", iar spre dreapta traseul continuă spre umerii Pietrei Craiului și spre Șaua Funduri, traseu pe care îl vom urma și noi.

Având în vedere că timpul era perfect, iar pereții stâncoși ai muntelui ne fereau de razele soarelui am hotărât să profităm de acest lucru și am mărit pasul, pentru a străbate o parte cât mai mare din traseu pe răcoare.

În dreptul umerilor Pietrei Craiului am întâlnit o limbă de zăpadă pe care am ocolit-o, iar traseul nu ne-a ridicat dificultăți în parcurgerea lui, acesta devenind chiar foarte plăcut datorită peisajului din jur.

În zona umerilor Pietrei Craiului

Tămașul Mare (1735m), iar în plan depărtat
vf.Păpușa (2391m) din masivul Iezer-Păpușa

Priveliște spre masivul Iezer-Păpușa

Refugiul Șpirla

Spre Marele Grohotiș

La Marele Grohotiș, umbra muntelui a început să fie străpunsă de razele soarelui și pașii noștri au început să se înmoaie din cauza căldurii, atentând din când în când la apa lui Vasile, întrucât eu și cu Leu aveam apa congelată, astfel încât să ne putem bucura și pe creastă de apă rece.

Razele soarelui făcându-și prezența deasupra Marelui Amfiteatru

Marele Grohotiș

Marele Amfiteatru

Priveliște spre masivul Iezer-Păpușa

Moment de relaxare la capătul Marelui Grohotiș

Spre Șaua Funduri

Peștera Cerdacul Stanciului

Pereții stâncoși din apropierea Cerdacului

Cerdacul Stanciului

Spre Valea Urzicii

Nucă VasileÎn apropierea văii Urzicii

Înainte de a urca Valea Urzicii am făcut un popas, moment în care am consumat și băuturile energizante pe care le aveam, după care am început urcușul care se sfârșea în Șaua Funduri.

Valea Urzicii

Buchete de bujori de munte (Rhododendron kotschyi syn. Rh. myrtifolium)
pe Valea Urzicii

Pe acest urcuș s-a remarcat condiția fizică a lui Leu care a ajuns în Șaua Funduri cu mult timp înaintea noastră, probabil și din cauza pauzelor noastre fotografice repetate.

Leu Ionel

În Șaua Funduri am staționat timp de câteva minute bune, timp în care am mâncat câte ceva și ne-am bucurat de priveliștea care se înfățișa în fața noastră, după care am început traseul de creastă. Creasta Sudică a Pietrei Craiului care este cuprinsă între limitele Șaua Funduri și Șaua Grindului, conform Monografiei lui Emilian Cristea trebuia să o străbatem în 4 ore, iar datorită faptului că era abia ora 12.00 am profitat de acest lucru și am făcut cât mai multe popasuri pentru a ne bucura din plin de priveliștile care ni le oferea creasta.

Creasta Pietricica

În ascensiune spre Vârful Fundurilor (2018m)

Pe creastă am avut parte de o priveliște minunată, care era completată de buchetele de bujori de munte care ne ieșeau în cale și care dădeau o nuanță frumoasă muntelui.

Creasta Sudică a Pietrei Craiului

cu vârfurile Pietrei și Lespezi, Coama Lungă și vf.Grind

Vârful Fundurilor 2018m

Vf. Pietrei 2098m

Marele Grohotiș

Poiana Închisă

În apropierea vf. Lespezi (2142m)

Priveliște spre vf. Pietrei

Coama Lungă

Colții Grindului (2193m)

Refugiul din Șaua Grindului (2206m) și vf. La Om (2238m)

Slăbiți de puteri și copleșiți de căldură am ajuns la refugiul din Șaua Grindului după aproximativ 5 ore și jumătate, cu o oră și jumătate mai mult decât ar fi trebuit să facem. Aici ne-am calculat proviziile cu apă și am realizat faptul că va trebui să o consumăm cu măsură, fapt ce nu ne-a împiedicat să facem o supă la primus pentru ca organismul să primească o porție din sărurile pierdute pe traseu și care ne-a căzut foarte bine. Apa pierdută la supă a fost compensată prin faptul că conservele de pește le-am mâncat cu gogoșari, pentru ca organismul să nu solicite multă apă după masă (asta e o rețetă de criză de apă). După o masă copioasă și o pauză binemeritată am început să instalăm cortul lângă refugiu și să ne strângem lucrurile în rucsaci, după care am avut parte de un apus de soare superb care contura creasta Iezerului.

Având în vedere că eu am un cort de creastă de 1-2 persoane Nucă Vasile a fost nevoit să doarmă în refugiu alături de alte grupuri de munțomani și sub asediul musculițelor care i-au tulburat noaptea, acesta nereușind să se odihnească. În schimb eu cu Leu am dormit excelent, fiind deranjați doar înainte de culcare de Nucă, care neputând să doarmă se tot plimba în jurul refugiului și s-a împiedicat de două ori de ancorele de la cort (bine că nu alerga ,că poate ateriza direct la refugiul Șpirlea).

Dimineață ne-am trezit voioși, cu excepția lui Vasile care era foarte obosit și am pornit să străbatem cea de-a doua parte din Creasta Pietrei Craiului și anume Creasta Nordică, care este situată între Șaua Grind și Vf. Turnu.

Harta cu Creasta Nordică a Pietrei Craiului

(E.Cristea - Monografie Piatra Craiului, 1982)

Spre vf. La Om

În vf. La Om sau Piscul Baciului (2238m)

Vf. Căldării Ocolite (2202m) și Vf. Sbirii(2220m)

Bujori de munte (Rhododendron kotschyi syn. Rh. myrtifolium)

Capra Neagră (Rupicapra rupicapra)

Panoramă cu vf. Sbirii (2220m)

vf. Țimbalul Mic (2210m)

O vale de abrupt

O parte din creasta pe care am parcurs-o

Noi pe vf. dintre Țimbale (2172m)

Padina lui Călineț

Căldura și oboseala au început să-și spună cuvântul, iar în aceste condiții răbdarea mea lasă de dorit fapt pentru care nu puteam să merg ritmul lui Vasile și am preferat să îmi păstrez ritmul meu și după fiecare 15-20 minute când nu mai aveam contact vizual cu el ne-am oprit și am așteptat să ne ajungă, timp în care ne puteam bucura de frumusețile naturii. De fapt motivul principal pentru care răbdarea mea lăsa de dorit a fost lipsa apei și dorința de a ajunge cât mai repede la cabana Curmătura pentru a mă hidrata îndeajuns.

Nucu stors de puteri

Refugiul din vf. Ascuțit (Carol Lehman) 2150m

De la vf. Ascuțit am reușit să ne reglăm ritmul astfel încât să păstrăm grupul cât mai compact, mai ales pentru că știam că mai avem de mers până la cabana Curmătura aproximativ 2,5 ore și mai aveam 2 litri de apă, suficient pentru a asigura o hidratare corespunzătoare organismului.

Priveliște spre Plaiul Foii

Priveliște spre vârfurile Padina Popii(2025m),
Padinei Închise(1952m) și Turnu (1923m)

Pe vf. Turnu am epuizat ultimele resurse de apă și am coborât în cel mai scurt timp, astfel încât până la cabana Curmătura nu am făcut mai mult de 40 de minute. Ce-i drept când am ajuns acasă am regretat faptul că nu am făcut nicio fotografie la coborârea de pe vf. Turnu care a fost foarte frumoasă și puțin tehnică în comparație cu celelalte vârfuri.

În vf. Turnu(1923)

Împreună cu Leu am ajuns primii la cabana Curmătura, unde am avut parte de o întâmplare mai puțin fericită, în sensul că fiind foarte încălzit, transpirat și puțin dezhidratat am cerut o bere rece, pe care am băut-o cu o poftă teribilă și care mi-a întors stomacul pe dos. În cele din urmă am reușit să repar greșeala și m-am simțit mult mai bine după ce am mâncat o ciorbă de văcuță, după care am băut apă pe săturate.

De la cabana Curmătura am urmat traseul pe la Poiana Zănoaga, iar de la Fântâna lui Botorog până la cabana Gura Râului, unde aveam mașina, am fost primiți pe ritmuri de manele de către grupurile de persoane gălăgioase care sfârâiau micii pe grătare și de ploaia măruntă care și-a făcut prezența în ciuda gratangiilor care tulburau liniștea în Parcul Național Piatra Craiului.

Tura a fost una foarte frumoasă în care am avut parte de o vreme superbă și sper ca domnul Nucă Vasile să nu se fi supărat prea tare pe mine pentru răbdarea care mi-a lipsit în cea de-a doua zi.