Hășmaș 08-09.05.2010

Timp de două săptămâni am tot încercat să fac o tură împreună cu bunii mei prieteni din București și anume Alex Lupu și Diana Șerbu, însă de fiecare dată a intervenit ceva...Inițial plănuisem să mergem de 1 Mai la Lacul Sfânta Ana, însă în acea zi era planificată o altă tură care nu putea fi refuzată(Valea Gălbenele și Valea Colților). În cele din urmă le fac propunerea să mergem în week-end-ul ce va urma într-o tură în Masivul Hășmașu, care ,,ocupă o poziţie centrală, alcătuind prin multiplele lui valori peisagistice, care culminează cu impresionantele Chei ale Bicazului, una dintre cele mai remarcabile regiuni turistice din munţii noştri şi, totodată, o zonă de interes tehnic-alpin de prim ordin, constituită în principal din marii pereţi care formează cheile sus-amintite"(Em.Cristea).

Zis și făcut...vineri seara mi-am așteptat prietenii la gară și am mers la mine acasă pentru a finaliza pregătirea rucsacului și pentru a ne odihnii cât de cât în vederea acumulării de energie, pe care a doua zi urma să o epuizăm. Nu știu dacă Alex și cu Diana au avut timp să se odihnească pentru că înainte să apară primele raze de lumină ale zilei le-am dat deșteptarea (de data aceasta am făcut o excepție și nu i-am trezit pe ritmuri de Thunderstruck) și am început deplasarea spre Masivul Hășmaș (Hăghimaș).

Vremea nu s-a arătat a fi prietenoasă, iar norii au început să-și facă apariția încă din momentul în care lumina zilei a învins întunericul. Odată ajunși în localitatea Bălan eu fiind convins că știu drumul, am mers cu mașina vreo câțiva km, iar în momentul în care am intrat pe un drum forestier destul de ciudat am realizat că nu acesta era drumul cel bun, ceea ce ne-a determinat să ne întoarcem și să remediem situația. Am lăsat mașina într-o parcare mică pe strada Fierarului, care probabil aparține bisericii din apropiere și după ce am servit micul dejun la intrarea în traseu, am pornit la drum.

În ciuda faptului că vremea era destul de posomorâtă ne-am întâlnit pe traseu cu un grup de copii, care erau însoțiți de un cadru didactic și care aveau aceași destinație cu a noastră, respectiv Piatra Singuratică.

Priveliște spre locul numit ,,La Pândă"
Locul ,,La Pândă" și în plan îndepărtat Muntele Ecem (vf. Ecem 1707m)

Traseul triunghi roșu pe valea pârâului Sep

Odată ajunși la Piatra Singuratică nu eram deciși asupra locului de campare întrucât eu insistam să mergem și să dormim pe vârful Hâghimașul Mare, iar cei doi camarazi de tură preferau să facem a doua zi traseul spre vârf mai ales din cauza faptului că se anunța cod galben și pentru a evita să fim expuși descărcărilor electrice. Cum de altfel majoritatea decide, am stabilit că vom campa în fața cabanei Piatra Singuratică, iar cum aveam timp foarte mult la dispoziție mi-am testat calitățile fotogenice și am început ședința de autoportrete.

Având în vedere că erau mulți copii în preajma cabanei am hotărât să nu lăsăm bagajele nesupravegheate și să mergem pe rând pe Piatra Singuratică, iar cum pe Alex și pe Diana i-a cuprins o stare de lene am fost nevoit să merg eu primul.

Priveliște spre Moara Dracului (Muntele Ecem)

În vârful Pietrei Singuratice (1608m)

Traseul de pe Piatra Singuratică

Acul din șaua Pietrei Singuratice

Când m-am întors de pe Piatra Singuratică am instalat corturile și ne-am pus la somnik timp în care norii își revărsau lacrimile asupra naturii...A fost o ploaie ușoară de început de vară care i-a energizat negativ pe un grup de vreo 4-5 persoane care au venit la gratareală și ne-au tulburat din somnul nostru dulce în momentul în care unul din ei l-a atins zdravăn pe un camarad de-al lui, care de altfel a și părăsit grupul într-o direcție știută numai de el.

Când s-a oprit ploaia, razele de soare și-au făcut apariția și natura a început să prindă un contur frumos. În timp ce noi ne bucuram de peisajul frumos care ni se înfățișa, grupul vesel a început să-l caute disperat pe camaradul fugit însă fără rezultat, după care s-au retras către localitatea Izvorul Mureșului cu speranța de a-l găsi acasă și așa am reușit și noi să ne bucurăm de liniștea naturii.

Cabana și Piatra Singuratică (1587m)

Priveliște spre locul numit ,,La Pândă"

Refugiul Piatra Singuratică

Rămași singuri în zona Pietrei Singuratice, Alex și Diana au ales să meargă pe traseul pe care l-am făcut și eu cu câteva ore în urmă, timp în care eu am mai făcut o scurtă ședință foto.

Alex cu Diana în vf. Pietrei Singuratice

Apus de Soare

Odată cu lăsarea întunericului am adunat lemne uscate și am făcut un foc în jurul căruia am stat câte ore și am depănat amintiri...Să nu uităm de cina festivă...Meniul zilei: frigărui a la Alex (cârnăciori de bere, cașcaval, ardei, salam și roșii). La o oră destul de înaintată ne-am pus la somn, nu înainte de a pune mâncarea în cabană și de a arunca câteva petarde în jurul cortului pentru a speria urșii din zonă.

Piatra Singuratică și cabana care-i poartă numele la lumina frontalelor

Noaptea am avut parte de o ploaie ușoară, iar dimineața ne-am trezit devreme că să avem timp să mergem pe vf. Hăghimașul Mare și să evităm ploaia care se anunța în aceea după amiază, însă în timp ce am pus corturile la uscat, Alex a făcut din nou focul pentru a servi micul dejun...meniul se pare că nu a suferit modificări...aceleași frigărui a la Alex.

În drum spre Hăghimașul Mare

Ghințura de primăvară (Gențiana Verna) Priveliște spre Piatra Singuratică și masivul Curmăturii, unde localizăm vf. Ecem (1707m)

Alex aude ceva, însă numai el știe ce, iar noi ne-am conformat și am păstrat liniștea

Diana făcând pași mărunți pentru a nu perturba liniștea impusă de AlexCiuboțica-Cucului de munte (Primula elatior)

Odată ajunși în vf. Hăghimașul, ne-am tras sufletul și am început să localizăm vârfurile după harta pe care am primit-o cu un an înainte de la un bun prieten de-al meu și fost coleg de școală militară, actualmente jandarm montan la Izvorul Mureșului și anume Iftode Cătălin.

,,Priveliștea, de o excepțională întindere, cuprinde către stânga munții Rodnei, Călimanului și Tarcăului, iar în partea cealaltă a crestei putem distinge, când zările sunt limpezi, Ciucașul și Bucegii. Jos la picioarele noastre, către est, se deschide valea adâncă a Bicăjelului, iar către vest coastele largi ale V.Oltului. În față, spre sud-est, pe Culmea Curmăturii, se înalță turnurile de calcare albe ale Pietrei Singuratice (1608m) și cele ale piscului Ecem (1707m) care evocă Vărăria și Detunata Ceahlăului"(Em.Cristea).

Vârful Hăghimașu Mare (1792)

Poiana Albă și Muntele Rotund (1676m)

Priveliște spre vf. Hășmașu Mic (1706m), Piatra Singuratică și Vf. Ecem(1707m)

Crucea Eroilor

Panoramă facută de pe vârful Hăghimașu Mare
Vf. de la stânga la dreapta: Vf. Tunzăria (1474m), Piatra Potcoavei(1627m), Muntele Rotund(1669m) și Hăghimașul Negru (1773m)

După un popas scurt ne-am încărcat bateriile cu o ciocolată și am pornit spre mașină pe același traseu pe care am urcat, iar la popasul pe care l-am făcut la cabana Piatra Singuratică ne-am întâlnit cu două persoane care făceau parte din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș și care ne-au povestit pe scurt despre monitorizarea traseelor din zonă precum și de proiectul prin care se va reconstrui cabana Hășmaș. Văzând că suntem interesați de această zonă ne-a înmânat o hartă, identică cu a mea de care s-a bucurat Alex.

Până la mașină am mai făcut în jur de o oră după care am pornit spre casă, având în vedere că timpul nu ne mai permitea să vizităm Lacul Roșu, Cheile Bicazului și Peștera Cascadei pe care Alex vroia cu orice preț să o viziteze.