Tură de relaxare în Piatra Mare 18.04.2010

Tură de relaxare în Piatra Mare

După tura pe care am făcut-o în munții Baiului în urmă cu două săptămâni, am plănuit cu Nucu să mai facem o tură de relaxare, iar cum prima iubire nu se uită niciodată, am ales masivul Piatra Mare. Acest masiv mi-a deschis orizontul către această pasiune abia în toamna anului 2008, când la insistențele șefului meu(căruia țin să îi mulțumesc) am reușit să ajung pe munte și să mă bucur de frumusețiile naturii. Zis și făcut...în dimineața zilei de 18 aprilie ne-am luat aparatele de fotografiat, ne-am făcut rucsacii și am pornit la drum, trupa formată din Nucu, Antonela și eu.

Din momentul în care am început să ne îndepărtăm de Dâmbul Morii au început să apară primele raze ale zilei care ne-au determinat să începem ședința foto.

Pe valea Șipoaiei
Prin pădure, pe cărare printre raze de soare

Cascada de pe valea Șipoaiei

Odată ajunși la canionul 7 scări am făcut o mică pauză de masă și ne-am confruntat cu prima problemă a zilei...Nucu a scos clătitele și niciuna nu era cu finetti, iar eu cu Antonela am reușit să-l enervăm tot drumul reproșându-i acest lucru...oricum au fost un deliciu și cele cu gem, dar având în vedere faptul că de obicei Nucu era cel care avea mereu ceva de reproșat la adresa noastră, am reușit să-i întoarcem serviciul.

Prin canionul 7 scări

Că să uităm de clătite, Nucu și-a pus în valoare calitățile oratorice de taximetrist și ne-a bine dispus cu bancuri care mai de care mai haioase.

Primele semne de sosire a primăverii

Odată ajunși la cabană ne-am bucurat de liniștea pe care am găsit-o și am făcut o pauză scurtă, timp în care am făcut cunoștință cu noul paznic de la Piatra Mare, un saint bernard foarte pasiv, pe care însă nu i-am pus la încercare instinctele și calitățile canine și am preferat să îl lăsăm să se odihnească.
Intre timp am fost primiți cu bucurie de vechiul meu prieten Bruno, cățelul care m-a speriat teribil în prima mea tură din anul 2008, când am crezut că nu scap întreg în momentul în care a început să mă latre și să vină spre mine, dar el nu făcea altceva decât să-și anunțe stăpânul că are vizitatori.
La cabană nu am zăbovit prea mult ca să ne bucurăm de razele soarelui și pe vârful Piatra Mare.

Eu cu Nucu în acțiune

Piatra Scrisă

În drum spre Vârful Piatra Mare

La o distanță de vedere a vf. Piatra Mare de aproximativ 300m, a început să-și facă apariția vântul rece de munte, iar din păcate atmosfera era una foarte încărcată și nu ne-am putut bucura de peisajul din jur, astfel încât Bucegii, Piatra Craiului și Postăvaru au fost acoperiți de ceață. Din acest motiv Nucu și Antonela s-au întors spre cabană, iar eu am continuat drumul spre vârf în ciuda vântului tăios pentru a nu rata întâlnirea cu locul în care îmi pot ordona gândurile și în care mereu am simțit o liniște sufletească.

După aproximativ 15 minute petrecute pe vârf, vântul mi-a reamintit faptul că Nucu și Antonela au luat-o înainte și am început să-mi îndrept și eu pașii spre cabana Piatra Mare pentru a savura o cană de vin fiert. În apropierea Pietrei Scrise eram așteptat de către colegii de tură, iar Nucu era preocupat cu surprinderea de cadre, deschizându-mi și mie apetitul de fotografiat.

Odată ajunşi la cabană am întins o masă câmpenească, de unde nu au lipsit ceaiul şi fursecurile de la Antonela şi după ce am zăbovit timp de vreo oră în care am localizat pe hartă toate punctele importante pe lângă care am trecut sau pe lângă care urma să trecem, am urmat traseul spre Drumul Familiar.

Odată ajunşi în Livada Mare le-am propus să renunţăm la drumul familiar, datorită faptului că este un traseu plictisitor şi să mergem pe tarseul marcat cu bandă albastră, pe la Şirul Stâncilor şi Peştera de Gheaţă. După ce le-am promis că traseul este foarte uşor şi peisajul pe care o să îl avem nu se poate compara cu drumul familiar, am pornit pe traseul propus de mine şi nu cred că i-a părut nimănui rău de alegerea făcută...cel puţin aşa sper.

Şirul stâncilor

Seara a început să-şi lase amprenta asupra peisajului, motiv pentru care am profitat de ultimele raze de soare care se strecurau printre copacii obosiţi de prezenţa creaturii umane din această zi.

A fost o tură foarte frumoasă în care am avut parte de o vreme superbă, cu excepţia atmosferei încărcate care ne-a restrâns dreptul de a fotografia masivele muntoase din jurul Pietrei Mari, însă vor mai fi ocazii şi cu siguranţă vom reveni cu drag în acest masiv, ori de câte ori o să avem ocazia.

Fotografiile au fost realizate de Nucu Vasile şi de mine.