Acum doi ani am avut ocazia sa văd Ciucașul învăluit de culoarea roșie a bujorului de munte și am așteptat clipa ca și în anul acesta să străbat potecile acestui masiv în perioada când rododendronul determină ca muntele să strălucească în toată splendoarea lui.
Atfel pornesc la drum împreună cu Remus Vlăduceanu, urmând să ne întâlnim la cabana Muntele Roșu cu Boris și Vico, care vin dinspre capitală. Până au ajuns și partenerii noștrii de drumeție savurăm o bere rece care poartă numele masivului pe care urma să îl străbatem în lung și în lat (la propriu).
Boris și Remus, în timp ce promovau berea Ciucaș
La poalele Ciucașului
În cele din urmă pornim la drum pe lângă cabana Muntele Roșu, fredonând ,,Marșul imperial", melodia care ne-a călăuzit și în tura din Hășmaș. O bună parte a treseului nostru spre cabana Ciucaș traversează o pădure de conifere pe care o străbatem cu drag datorită aerului răcoros care o împânzește.
Vedere spre Tigăile Mari
După aproximativ 45 de minute coborâm în Valea Berii, unde razele soarelui reușesc să se strecoare printre copacii tot mai rar dispuși unul față de celălalt. ,,După încă 5 minute, trecem printr-un mic luminiş cu un
stei în stînga şi ajungem la fintîna amenajată în memoria profesorului Nicolae
loan, fostul preşedinte de onoare al asociaţiei turistice “Romania Pitorească"
(1940). Locul este cunoscut şi sub numele de ,,Trei izvoare", deşi azi, în
urma renovării (1982), apa curge numai prin două jgheaburi. Aici este izvorul
permanent al Teleajenului (1 350 m altitudine), la baza stivei de conglomerate.
Deşi valea mai continuă circa 1 km pînă sub Culmea Gropşoarele, ea este lipsită
de apă, întrucît conglomeratele favorizează infiltrarea apei, datorită
permeabilităţii lor. Izvorul puternic de aici, ca şi în alte parţi din Masivul
Ciucaş, marchează tocmai limita acestor conglomerate faţa de rocile
impermeabile peste care se dispun, unde apele meteorice sînt obligate să iasa
la suprafaţă sub formă de izvoare". (Munții Noștrii nr.34, Munții Ciucaș - Maria Rodica Niculescu[1984] ). Aici facem un mic popas de hidratare și ne umplec toate recipientele cu apa care ar fi trebuit să ne ajungă pentru tot traseul pe care îl vom urma.
Fântâna prof. Nicolae Ioan
Cabana Ciucaș (1595m)
Vico, Boris și Remus
Ajunși în apropierea cabanei ne dăm toți cu părerea cu privire la locul de campare și în cele din urmă Boris a fost cel care a găsit cel mai potrivit loc pentru dispunerea corturilor, de unde putem ajunge relativ repede și la cabană și să fim cât de cât feriți și de turiștii care merg pe traseu.
Vico, plină de energie
Priveliște spre Tigăile Mari
După ridicarea corturilor și o masă copioasă din care nu a lipsit deliciosul desert marca ,,Vico&Boris" și anume prăjiturelele Brownies a urmat un somn pe cinste în ciuda căldurii insuportabile, ce-i drept cu emoții din cauza căpușelor.
Mica Țiganiadă...:)
Înainte ca odihna să se transforme în lene am pornit spre vârful Ciucaș îmreună cu Boris, Vico și niște prieteni de-ai lor care erau cazați la cabana Muntele Roșu. Spre vârf traseul mi s-a părut foarte relaxant probabil și datorită bunei dispoziții care ne-a învăluit grupul, glumele și poveștile montane urmându-ne îndeaproape.
Boris
Singura porțiune care necesită puțină atenție este o vale stâncoasă care trebuie străbătută cu prudență întrucât pietrele sunt sfărâmicioase și se desprind ușor din stâncă. Pe urmă traseul deși puțin solicitant îl străbați repede printre tufele de ienupăr și afini, mai ales când știi că vârful este la doi pași de tine.
Grupul nostru
,,Babele la sfat"
Vico
Priveliștile Ciucașului înainte de apus
Pe vf Ciucaș (1954m)
Boris și Vico
Două poze și cu mine..ca să marcăm momentul..:)
,,Goliat"
Ajunși înapoi la corturi Remus ne aștepta cu piure de cartofi cu cârnăcior la care am mai adăugat niște kaizer și niște cașcaval și a ieșit o cină pe cinste. După ce ne-am aprovizionat de la cabană cu niște bere a început seara magică în jurul focului, în care Remus ne-a încântat cu o serie de melodii la muzicuță din gama ,,Do major".
A urmat o noapte liniștită, în care Remus a hotărât să se sacrifice și a dormit lângă foc pentru a-l menține și pentru a-l stăpâni în momentul în care vântul îi prelua controlul.
Dimineața deși ne-am propus să savurăm răsăritul pe vârf am lenevit în cort și în ciuda faptului că ne-am trezit la ora 08.00 am mai tras de timp reușind să ne urnim din loc abia după vreo două ore.
Grupul nostru: Ovidiu, Remus, Vico și Boris
După un scurt repaus de o cafea la cabană, în care am pus la bătaie o nouă drumeție în munții Retezat-Godeanu, am pornit la drum spre Șaua Gropșoarele, unde ne-am întâlnit cu un tânăr cioban de 18 ani pe care l-am servit cu niste batoane cu cereale și ciocolată Făgăraș. Adevărul e că eu sunt o persoană sensibilă care mereu am admirat și în același timp am compătimit persoanele care probabil din cauza lipsei posibilitățiilor materiale sau chiar și a susținerii morale din partea părinților sunt nevoiți ca de la o vârstă fragedă să își asume niște responsabilități destul de mari și să își câștige singuri existența, într-un mediu sălbatic, beneficiind de condițiile minime existenței unui trai, nu foarte decent. Poate în viitor o să fac un workshop de fotografie la o stână în care să pot sta de vorbă cu oamenii care își sacrifică libertatea pentru a trăi în munți și să le aflu secretul pentru care ei mereu par destul de împliniți, cel puțin din punct de vedere sufletește.
Priveliște spre vf. Ciucaș
Priveliște spre munții Bucegi
Cabana și vf. Ciucaș
Din Șaua Gropșoarele (1663m), traseul nostru străbate culmea cu același nume, fiind loviți puternic de căldura solară care ne îngreunează pașii, iar aici am avut mare noroc cu Remus care mi-a oferit spre purtare o bluză cu mânecă lungă care mi-a făcut viața mai ușoară și mi-a protejat brațele de razele soarelui.
După 40 de minute de mers ajungem în locul numit ,,La Răscruce"(1805m), unde ne intersectăm cu traseul care străbate Muntele Roșu până la cabana care îi poartă numele. Dezamăgirea este cu atât mai mare cu cât observăm că tufele de bujori de munte deși sunt destul de rare, culoarea roșie a florilor și parfumul de smârdar lipsește cu desăvârșire, neputând să îmi dau seama dacă am venit prea devreme sau deja a trecut perioada de glorie a bujorilor de munte.
Spre vf. Gopșoarele
Floricele de munte foarte asemănătoare cu florile de colț
Relaxare pe vf. Gropșoarele (1883m)
Priveliște de pe vf. Gropșoarele spre vf. Muntele Roșu (1765m) și în depărtare
vf. Ciucaș (1954m)
Priveliște spre culmea și vf. Zăganu (1817m)
Stânjenelul mic de munte (Iris ruthenica)
Bujorul de munte sau Smârdarul (Rhododendron kotschyi schyf)
Priveliște spre stâncile ce coboară din culmea Zăganului spre Valea Stânii
Ajunși în punctul cuminant al drumeției noastre am supus la vot continuarea traseului spre vf. Zăganu, întrucât urma o pantă destul de dificilă pe care trebuia să o și urcăm la întoarcere, astfel încât cu trei voturi împotrivă și un vot pentru, aparținând domnișoarei Vico, am continuat traseul...:)
Traseul l-am străbătut cu atenție sporită întrucât erau porțiuni de grohotiș și pietre instabile care ne puteau cauza dificultăți, însă efortul a meritat pe deplin în momentul în care ne-a ieșit în cale Floarea reginei și anume Floarea de colț.
Floare de colț (Leontopodium alpinum)
Un alt stânjenel de munte sau Iris
Eu am mai parcurs de câteva ori acest traseu, astfel că în apropierea vârfului, într-o șa cu o priveliște deosebită de unde puteam privi în zare și localitatea Cheia am hotărât să fac un popas mai lung și să meditez în bătaia vântului, până când colegii de tură s-au întors de pe vârf.
De aici ne-am întors pe aceași potecă spre locul numit ,,La Răscruce", de unde am continuat traseul spre cabana Muntele Roșu, într-o viteză de invidiat, întrucât, chiar nu mai suportam arșița acelei zi de vară.
Priveliște spre vf. Muntele Roșu și în plan îndepărtat vf. Ciucaș
Priveliște spre vf. Ciucaș
Storși de puteri, cu o stare fizică nu foarte bună, probabil și cu un început de insolație ne-am retras pentru circa o oră la cabana Muntele Roșu unde am savurat câte o ciorbiță și o mămăliguță cu brânză, după care ne-am luat la revedere de la muntele pe care l-am colindat timp de două zile și am pornit spre casă.
